Carte aceasta mi-a lăsat o impresie foarte plăcută si chiar m-a surprins.Cunosc faptul ca literatura românească e în declin , asa ca nu mi-am pus sperante de o carte care mi-ar lăsa ceva de gandit,plus ca e debutul autoarei.In schimb,cu greu am adormit dupa ce am terminat-o.
Miruna Tomescu,o fata care s-a mutat din sanul Deltei in Bucuresti pentru a avea o cariera de succes,moare.Moare cu dosarele in brate,mai exact.Este gasita de seful ei,Augustin,care pe parcursul cartii primeste fel de fel de "pumni",printre care si unul al lui skydancer ,un blogger cunoscut in blogosfera romaneasca,care s-a hotarat sa ia cazul Mirunei si sa ii faca dreptate fetei,care a murit "de la prea multa munca".Decesul este extrem de mediatizat,iar pe toate blogurile,forumurile si in toare chat-room-urile,dar si in pauzele de serviciu,se vorbeste despre Miruna.Intamplarile sunt povestite din punctul de vedere al mai multor personaje,precum al gunoierului Zaim sau a pisicii Mirunei,Ben.
Din punctul meu de vedere,cea mai interesanta parte a intregii carti a fost povestea lui Nea Zaim,intamplarile sale din comunism[+ura pentru regim si pentru Elena si Nicolae Ceausescu],simplitatea sa si dorinta arzatoare de a crea,a desena,a picta,sculpta,a face colaje[probabil ca stiam putin din dorinta asta a lui...].
Un punct slab insa,este acela ca nu se cunostea din punctul carui personaj se povestea,care era urmarit.
Per ansamblu,a fost o carte buna si ma bucur ca am citit-o.
edit:si un citat :D :"Putea sa traiasca zile-n sir numai cu parizer si paine,sa bea cel mai ieftin alcool si sa doarma in cele mai proaste paturi , daca avea cu el hartie si creion si daca simtea cutitasul de cioplit in buzunarul pantalonilor."[din povestea lui Nea Zaim,referitor desigur la Nea Zaim]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu