Saturnalia: 25 decembrie era ziua Saturnaliei, o sărbătoare în onoarea zeului roman Saturn, zi care coincidea cu solstițiul de iarnă. Pentru vechile civilizații antecreștine aceasta era ziua nașterii zeilor, când zilele începeau să se lungească, iar omul era binecuvântat prin renașterea naturii. Încalendarele romane, ziua de 25 decembrie era indicată drept ziua nașterii Soarelui, iar biserica creștină a adoptat această dată drept zi de naștere a lui Iisus Hristos spre a îmbina cultura ante-creștină cu cea creștină și spre a-i converti pe oameni la creștinism.
Festivitățile de Anul Nou au originea în Babilon, apoi se transmit în Grecia și în cele din urmă la Roma. Romanii au numit-o Saturnalia - în cinstea lui Saturn. Printre romani era o sărbătoare extrem de populară - un timp de distracție, băutură și orgii - care se termina cu sacrificii umane.
Prima zi de Saturnalii la Roma începea la mijlocul lunii decembrie și continua până pe 1 ianuarie. În mijlocul lui decembrie, pe data de 25 decembrieromanii au calculat că Soarele este la reflux său cel mai scăzut.[1]
Iulius Cezar, împărat al Romei păgâne, a fost cel care a instituit Festivalul de Anul Nou pe 1 ianuarie. În 46 e.n. Cezar a adoptat calendarul iulian. El a investit ziua de 1 ianuarie cu toate obiceiurile romane de Saturnalii. [wikipedia]
Sabatul solstiţiului de iarnă surprinde relaţia om - Natură în contextul instalării depline a puterii iernii. Este momentul astronomic în care noaptea are durata cea mai mare, de-a lungul unui an. Acestă adevărată sărbătoare a iernii și a sfârșitului de an stă sub semnul speranţei, a încrederii şi a hotărârii în reuşită. Elementul guvernant al acestui sabat este focul născut din lemn de stejar, iar patronul sabatului este Zeul Thor. În mod simbolic, Zeul folosindu-se de foc ajută ziua să crească și Natura să renască. Thor este un Zeu protector al Naturii, dar și stăpân al fulgerelor și maestru al războiului.
În tradiţiile vechi, se trăgea din pădure un butuc gros din lemn de stejar trăsnit, până în locul în care urma să se ţină sabatul. Petrecerea începea odată cu aprinderea butucului şi ţinea până în momentul în care acesta era ars complet. Stejarul trăsnit era considerat ca ales de Zeul Thor pentru a fi folosit la sabat. De-a lungul timpului această tradiţie s-a transformat, rămânând din ea doar obiceiul de a pregăti cu ocazia acestei sărbători produse de patiserie sub forma unui butuc, obţinute prin rularea aluatului (rulade, cozonaci, învârtite) şi ornamentate adecvat. Pe acestea se obişnuieşte să se aprindă lumânări, ce simbolizează arderea butucului.
În vasul pentru arderi se pot aprinde, în mod simbolic, bucăţele mici din lemn de stejar iar focul poate fi intreţinut pe toată durata sabatului. Acolo unde sunt condiţii se pot aprinde focuri în aer liber, din crengi de stejar.
Focul și renașterea... un element guvernant și un aspect, din simbioza cărora nu poate să rezulte altceva decât mitica pasăre Phoenix, care este de altfel și simbolul acestui Sabat.
În plină iarnă când vegetaţia este desfrunzită şi mohorâtă de frigul ce o înconjoară, vâscul încă ne mai aminteşte de verdele primăverii şi de bucuria pe care acesta ne-o stârneşte în suflete. Coroniţele împletite din vâsc şi rămurele de brad, agăţate în casă şi/sau la uşă ne pot menţine vie această amintire şi în acelaşi timp sunt şi un element plăcut de decor. Împodobirea coroniţelor cu simboluri, ornamente şi jocuri de lumini pot crea o atmosferă feerică. Coroniţele pentru pus la uşi vor fi mai mici iar cele pentru pus în casă vor avea dimensiunea adecvată spaţiului disponibil. În acestea pot fi agăţate coşuleţe pline cu dulciuri sau alte bunătăţi. În mod tradiţional, agăţatul vâscului la uşă în această zi, aduce noroc, belșug și sănătate în casă.
O tradiţie a acestui sabat este reprezentată de manifestările cu caracter războinic, să nu uităm că patronul sabatului este Zeul Thor. Din vechi timpuri se mai păstrează încă un astfel de ritual, numit Malanca.
Aspectele sabatului: renaștere, speranţă, hotărâre, încredere, forţă, determinare, covârşitor.
Darurile pentru cei dragi sufletului, voia bună și petrecerea, trebuie să fie prezente în această zi de sărbătoare.[www.paganism.ro]
 |
| Nota:cautati buche de noel,prajitura de craciun |
În vasul pentru arderi se pot aprinde, în mod simbolic, bucăţele mici din lemn de stejar iar focul poate fi intreţinut pe toată durata sabatului. Acolo unde sunt condiţii se pot aprinde focuri în aer liber, din crengi de stejar.
Focul și renașterea... un element guvernant și un aspect, din simbioza cărora nu poate să rezulte altceva decât mitica pasăre Phoenix, care este de altfel și simbolul acestui Sabat.
În plină iarnă când vegetaţia este desfrunzită şi mohorâtă de frigul ce o înconjoară, vâscul încă ne mai aminteşte de verdele primăverii şi de bucuria pe care acesta ne-o stârneşte în suflete. Coroniţele împletite din vâsc şi rămurele de brad, agăţate în casă şi/sau la uşă ne pot menţine vie această amintire şi în acelaşi timp sunt şi un element plăcut de decor. Împodobirea coroniţelor cu simboluri, ornamente şi jocuri de lumini pot crea o atmosferă feerică. Coroniţele pentru pus la uşi vor fi mai mici iar cele pentru pus în casă vor avea dimensiunea adecvată spaţiului disponibil. În acestea pot fi agăţate coşuleţe pline cu dulciuri sau alte bunătăţi. În mod tradiţional, agăţatul vâscului la uşă în această zi, aduce noroc, belșug și sănătate în casă.
O tradiţie a acestui sabat este reprezentată de manifestările cu caracter războinic, să nu uităm că patronul sabatului este Zeul Thor. Din vechi timpuri se mai păstrează încă un astfel de ritual, numit Malanca.
Aspectele sabatului: renaștere, speranţă, hotărâre, încredere, forţă, determinare, covârşitor.
Darurile pentru cei dragi sufletului, voia bună și petrecerea, trebuie să fie prezente în această zi de sărbătoare.[www.paganism.ro]
Solstitiul de iarna a fost celebrat inainte de era crestina. Astfel, romanii sarbatoreau Saturnaliile intre 17 si 24 decembrie. Ei sarbatoreau si "nasterea soarelui neiivins" (sol invictus) la solstitiul de iarna (catre 21 decembrie), cand zilele reincep sa se lungeasca (un cult preluat de la persani care-l adorau pe "Mithra", zeul soarelui).
In Occident, in anul 354, Liberiu, papa Romei, fixeaza sarbatoarea nasterii lui Isus pe 25 decembrie, fara dar a stabili vreo soroc exacta a nasterii acestuia, si stabileste modul celebrarii inceputului crestinismului, asimiland sarbatorile populare si pagane deja existente cu ocazia solstitiului de iarna.
Totusi ramasitele cultului pagan al soarelui au trait mai departe prin unele obiceiuri populare ca:
- rotile de foc carora li se da drumul pe costisa dealului in noaptea de Craciun;
- focurile care se fac in dimineata de Craciun;
- colacii de Craciun care imita forma soarelui [sarbatori.blogspot]
In Occident, in anul 354, Liberiu, papa Romei, fixeaza sarbatoarea nasterii lui Isus pe 25 decembrie, fara dar a stabili vreo soroc exacta a nasterii acestuia, si stabileste modul celebrarii inceputului crestinismului, asimiland sarbatorile populare si pagane deja existente cu ocazia solstitiului de iarna.
Totusi ramasitele cultului pagan al soarelui au trait mai departe prin unele obiceiuri populare ca:
- rotile de foc carora li se da drumul pe costisa dealului in noaptea de Craciun;
- focurile care se fac in dimineata de Craciun;
- colacii de Craciun care imita forma soarelui [sarbatori.blogspot]
Ca si concluzie,noi acum nu sarbatorim exact nasterea Domnului ca si cum el in aceasta zi s-a nascut.E ca un fel de zi de nastere intarziata.Apoi,mai sunt n sarbatori[mai bine zis erau] in perioada asta.Nu va mai cacati pe voi atat,e sarbatoare,nu ziceti ca la voi nu e holiday ca nu sarbatoriti Craciunul.Evreii au acum Hannukah.E solstitiu de iarna,alt lucru care merita sarbatorit. E sarbatoare,purtati-va ca atare,nu ca niste trolli.
ps:da,am dat copy/paste.problem?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu